Tierra marturiata
Tierra marturiata
Silente,
stinnicchiata’nte lu mari,
comu nu fazzulettu
stinnutu ad’asciucari.
Sti lacrimi
di sta genti duci e amari,
custretti di nuotti a nuotti
pi nu tozzu di pani,
a travagliari.
Ti pregu oh me “DIU”,
allonga la manuzza biniditta,
strappa da sta tierra
l’irvazza maliditta.
Spirannu ca nto prestu
prima ca mi ‘nnivaiu
a l’atra vita,
putissi riturnari;
nte me muntagni,
nte me cullini,
nte me mari.
Cu tutta la me genti
Cominciassi a sugnari.
Giuliano Lisuzzo
Versione in Italiano
Terra martoriata
Silenziosa,
adagiata nel mare,
come un fazzoletto
steso ad asciugare.
Queste lacrime
di questa gente dolci e amare,
costretti dall’alba al tramonto
per un pezzo di pane,
a lavorare.
Ti prego oh mio “DIO”
allunga la delicata mano benedetta,
strappa da questa terra
l’erbaccia maledetta.
Sperando in breve tempo
prima che me ne vada
ad altra vita,
potessi ritornare;
nelle mie montagne,
nelle mie colline,
nei miei mari.
Con tutta la mia gente
comincerei a sognare.